Animal Life

Acestea sunt momentele în care simţim că munca noastră nu este în zadar. Am fost întrebaţi “ce importanţă are dacă trimiteţi un căţel în Germania?”. Iată răspunsul nostru: pentru Laika şi familia ei este foarte important!

Mai jos sunt rândurile aşternute pe hârtie de către doamna Ingrid Jakobs. Vă mulţumim, doamnă Jakobs, pentru gândurile minunate!


Aceasta este o scrisoare pentru doamna drăguţă care a avut grijă de Laika.

Odată cu Laika am primit dragostea în inima mea. Este într-adevar un cadou şi îi ofer toată dragostea mea.

Laika are o viaţă frumoasă şi se simte grozav şi în preajma copiilor mei. Da, este adevarat, ochii ei minunaţi au darul de a privi direct în inima ta. Înţelege totul şi ne bucurăm din plin de timpul petrecut împreună.

Este minunat să fiu stăpâna ei şi a învăţat atât de multe! În timpul plimbărilor noastre Laika îmi povesteşte despre trecutul ei. Nu pot să exprim în cuvinte cât de dragă îmi este.

Vă mulţumesc din suflet dragă doamnă necunoscută pentru ce aţi făcut pentru Laika. Este un căţel deosebit.

Ingrid Jakobs

Cunoaştem cu toţii genul de mesaje care fac apel la conştiinţa dumneavoastră. De multe ori suntem atât de speriaţi de ceea ce vom vedea încât preferăm să le ştergem înainte de a le citi, pentru a nu ne strica ziua. Nimeni nu vrea să vadă suferinţă şi nimeni nu vrea să afle despre lucruri care “i-ar putea strica ziua”. Prezentarea de mai jos nu conţine imagini cutremurătoare, doar spune o poveste pe care mulţi o ştiţi deja. Tot ce trebuie să faceţi este să reflectaţi.

Mi-ar plăcea să pun această întrebare multor oameni. În special celor care ne sună în urma anunţurilor şi închid de îndată ce aud “Căţeii nu sunt de rasă. Mai sunteţi interesaţi?”. Pe de altă parte, m-ar tenta să le spun că avem de vânzare nişte minunaţi căţei “Van der Maastricht” sau ceva în genul acesta, ca apoi să îi văd privind cu adoraţie un cuib de puişori pătaţi, cu urechi clăpăuge şi codiţe scurte, pe care i-am găsit în spatele blocului.

Un căţel este ceea ce vrem să fie: devine aşa cum îl educăm noi.

De când au devenit căţeii noştri – prietenii noştri – un simbol al statutului nostru social? Ce fel de oameni cred că o fiinţă vie există pentru a-i face pe ei să arate mai bine?

Vă invităm să vă uitaţi la maidanezii noştri pur-sânge. Nu-i aşa că sunt adorabili?

Au fost abandonate în stradă, iar acum îşi caută o casă şi o familie a lor. Au aproximativ şapte săptămâni. Dacă vă sunt dragi şi doriţi să le adoptaţi, vă rugăm să ne contactaţi.

Acesta este un articol despre prietenie.

După cum ştiţi cu toţii, oamenii tind să considere prietenia ca ceva de la sine înţeles şi nu o apreciază, ca pe multe alte lucruri în viaţă, decât atunci când o pierd.

Ne obişnuim cu prietenii noştri şi ne obişnuim ca ei să fie mereu la celălalt capăt al firului atunci când îi sunăm să le cerem ajutorul. De multe ori însă uităm să le spunem un simplu “mulţumesc”.

Acelaşi lucru l-am făcut şi noi, cei din Animal Life.

În urmă cu câţiva ani, pe vremea când sterilizările şi adopţiile internaţionale erau concepte despre care se putea citi doar pe paginile organizaţiilor cu renume, cineva a decis să ajute un grup de tineri cu multe vise şi cu puţini bani. Acest cineva a decis să fie prietena noastră.

Campaniile de sterilizări cu care ne mândrim atât de mult au fost sponsorizate de către această prietenă: medici veterinari care au operat zile întregi, materiale chirurgicale, cheltuieli de cazare şi transport pe care noi nu ni le-am fi permis niciodată.

Am primit donaţii în bani şi cărţi de medicină, pături, lese şi tratamente antiparazitare care ne-au ajutat să trecem cu bine peste greutăţi.

Participarea la o conferinţă internaţională despre protecţia animalelor şi şansa de a cunoaşte oameni noi şi de a învăţa cum să ne îmbunătăţim munca în slujba animalelor i se datorează aceleiaşi prietene.

Şi apoi, aşa cum se întâmplă de obicei cu oamenii şi nu se întâmplă niciodată cu animalele, am uitat să îi spunem acestei prietene “mulţumesc”.

Acesta este momentul pentru “mea culpa”: mulţumim Romania Animal Rescue. Îţi mulţumim Nancy pentru că eşti cea mai veche prietenă a noastră.

Dragi prieteni,

Articolele noastre au devenit din ce în ce mai rare şi asta pentru că nu mai avem timp de nimic. Este sezonul puişorilor – de căţei şi pisică – astfel încât telefoanele sună neîntrerupt iar mailurile curg în inboxul nostru.

Toate au acelaşi subiect: undeva, cineva a abandonat puiuţi, în cutii sau saci sau chiar în tomberoanele blocurilor.

Decizia de a nu ajuta este foarte grea dar, din păcate, am trecut de momentul în care mai aveam această opţiune. După ce am luat la noi zeci de căţei, am ajuns în punctul în care spaţiul, resursele şi timpul nostru au atins limita. Suntem nevoiţi să-i refuzăm pe oameni pentru că pur şi simplu nu mai avem locul, spaţiul fizic, în care să trăiască aceste animale. Reacţiile oamenilor variază de la o lipsă de politeţe care nu merită reprodusă, la înţelegere şi până la încercarea unora dintre dumneavoastră de a se implica şi de a ajuta.

Aceste experienţe ne obligă să explicăm anumite lucruri:

Nu, nu suntem plătiţi de nimeni pentru a ajuta animalele. Suntem un grup de voluntari cu slujbe şi familii.

Nu, nu avem hectare de terenuri şi adăposturi ca acelea de pe Animal Planet.

Nu, nu avem o reţetă magică după care toate animalele sunt adoptate, îngrijite şi trăiesc fericite până la adânci bătrâneţi.

Şi în final, DA, fiecare persoană din oraşul, din ţara sau din lumea asta, poate să facă ce facem noi: opriţi-vă, luaţi căţelul în braţe, duceţi-l acasă, duceţi-l la veterinar, postaţi un anunţ în ziar, anunţaţi-vă prietenii şi faceţi tot posibilul pentru a-i găsi micuţului o familie.

Fiecare dintre dumneavoastră poate să contribuie la ajutorarea animalelor: sterilizarea previne pui nedoriţi, care mai târziu devin animale moarte pe şosele, chinuite, bătute sau bolnave în spatele blocului.

Pentru a vă informa cum puteţi dumneavoastră să contribuiţi la ajutorarea animalelor şi la reducerea suferinţei de pe străzile oraşului, vă rugăm să ne contactaţi.

Foarte multe persoane ne-au sunat în ultimele săptămâni pentru că au găsit puiuţi de căţei sau pisicuţe abandonate în oraş.

Întrucât spaţiul şi resursele noastre sunt limitate, căţeluşii din imagine şi mulţi alţii se află la familii care au fost atât de inimoase încât să îi ia de pe stradă, să îi îngrijească şi să îi pregătească pentru un cămin. Din păcate această situaţie este temporară întrucât majoritatea acestora sunt constrânşi, ca şi noi, de spaţiu sau resurse. Vă rugăm, uitaţi-vă cu atenţie la pozele de mai jos, oferiţi o şansă acestor animăluţe.

În cursul zilei de ieri am fost sunaţi pentru a salva un pui de bufniţă. La o jumătate de oră după apel am ajuns la faţa locului şi am început să căutăm puiul. Nu l-am găsit.

În schimb, peste drum am văzut o pisică stând într-o poziţie ciudată. Ne-am apropiat de ea să verificăm dacă e în regulă. Nu era deloc în regulă. Era lovită la cap, sângera, maxilarul ei arăta ciudat. Evident, pisica a fost dusă imediat la veterinar. Are maxilarul rupt din mijloc, iar cerul gurii e crăpat în două. Veterinarii şi-au făcut treaba, au operat, cusut, iar acum pisica se află în grija Animal Life.

Micuţa a avut, mai mult ca sigur, un stăpân, pentru că este foarte prietenoasă. Dacă o recunoaşteţi vă rugăm să ne contactaţi.

Sunt un căţel de talie mică, băieţel, am blana lungă, albă, sunt foarte prietenos şi m-am pierdut în zona Piaţa Cluj. Dacă îi ştiţi pe ai mei, vă rog spuneţi-le să-i contacteze pe cei de la Animal Life.