Am gasit-o stând nemișcată, ca un bibelou, lângă un stâlp, într-o stație de autobuz. Toți oamenii se adăposteau de ploaie sub un paravan numai ea stătea în afara lui, udă, tremurând, flămândă și totuși indiferentă la remarcile celor care o făceau ”javră”, ”corcitură urâtă” și ”potaie”… M-am aplecat la ea, i-am vorbit și a ridicat spre mine doi ochișori mari, negri și triști… era tare bolnăvioară, și am luat-o în grija noastră, dar boala ei se vindecă greu şi cu mulţi bani. I-a căzut aproape tot părul şi ne doare sufletul să o vedem întâmpinând iarna tremurând de frig şi de durere.