Îi spunem Mătușa, deși la fel de bine am putea-o numi Bunicuța. Bătrână și bolnavă – la sterilizare medicul i-a scos zeci de tumori – Mătușa ne-a găsit pe când își căuta un loc în care să își petreacă în liniște bătrânețile. Ne-a adoptat urgent și, ca o veritabilă bunicuță, ne primește pe toți cu drag, iar iarna își ghemuiește oasele bătrâne în cușca tapetată cu fân. Are niste ochi mari și negri care te privesc hipnotizant și, de câte ori suntem prin preajmă, ne urmărește ca o umbră, implorând afecțiunea care probabil i-a lipsit toată viața.

Puținul pe care i l-am oferit o făcea fericită și părea să își fi găsit la noi colțul de liniște în care să închidă ochii. Dar nu a fost așa. Mătușa noastră a fost adoptată și în 16.02.2012 a pornit spre Germania să își întâlnească noul stăpân.